Mantre

În culturile buddhiste și hinduse, mantrele sunt cuvinte sau silabe în sanscrită, care formează simboluri sau versiuni compacte ale unor învățături. Ele sunt folosite ca un instrument pentru meditație, fiind recitate sau ascultate în mod repetat, semnificația lor devenind astfel o bază de pe care se poate desfășura experiența meditativă.

Cu toate acestea, până în prezent, întâlnirea disciplinelor meditative și a psihologiei occidentale a fost afectată de neînțelegeri semnificative și de o integrare asimilativă în care o mare parte din bogăția și unicitatea meditației și a psihologiilor și filozofiilor ei au fost trecute cu vederea.

Primul contact al Occidentului cu practicile contemplative orientale a fost interpretat prin lentilele și filtrele unor academicieni sceptici, care au folosit doar intelectul pentru a diseca și judeca practici care merg mult mai adânc decât acesta poate să înțeleagă.

Mantrele nu sunt așa-zise „vrăji”, așa cum protagoniștii savanți occidentali repetă din nou și din nou, și nici cei care au dobândit competențe în ei „vrăjitori” de vreun fel.

Naivitatea cu care aceste lucruri au fost interpretate de către autorii occidentali a creat o confuzie incredibilă, consecințele căreia va trebui să le depășim treptat, înainte de a putea pune bazele unei înțelegeri mai profunde și a unei atitudini fără prejudecăți.


Abordarea occidentală

Percepția vesticului obișnuit asupra tradițiilor străine este cel mai probabil afectată de interpretările greșite menționate mai sus, impersonând o prejudecată negativă sau reticentă față de alte culturi. Dar dacă reușim să trecem peste acest bias, ne putem da seama de linia arhetipală care traversează toate culturile – puterea cuvântului este menționată în orice cultură omenească, de exemplu în cultura occidentală, așa cum se este scris la începutul Noului Testament în Evanghelia lui Ioan – „La început era Cuvântul”. – Cuvântul cu semnificația de logos, de cunoaștere, și de exprimare. Unii chiar compară mantrele cu Psalmii în tradițiile creștine și evreiești.

Dar ca să ne întoarcem la o abordare occidentală a acestor practici, putem să ne întrebăm în spiritul disecător al științei occidentale de ce sunt recitate mantrele și care sunt avantajele unei astfel de practici. Este aceasta doar o tradiție goală bazată pe superstiție, sau este ceva în spatele ei?

De când lumea modernă a intrat în epoca ratională (care a început cu revoluția științifică cu aproximativ 3 secole în urmă), oamenii au început să definească drept „real” – deci valid – doar fenomenele care prin metoda științifică stabilită pot fi obiectiv verificate și repetate.

Dar acum știm că orice studiu este limitat de viziunea celor care îl fac. Predispoziția noastră de a ne reconfirma credințele este un fenomen documentat, la fel și influenta culturii din care oamenii care dezvoltă studiul fac parte asupra felului în care este abordată o problemă.

De exemplu, un om de știință înțelege și biologie, dar și practică meditația și înțelege fenomenele prin propria experiență va găsi interpretări și legături pe care un alt om de știință care nu are nicio experiență sau cunoștință în meditațienu le va putea vedea. Alt exemplu al influenței culturii sunt cele două feluri diferite prin care este abordată încercarea de a înțelege lumea – Vestul studiind material (observabilul) și Estul studiind spiritul (observatorul).

Noi propunem că este timpul să unim aceste moduri diferite și să reintroducem experiențele subiective în domeniul fenomenelor acceptate și discutate, să introspectăm mai profund în domeniile conștiinței și modul în care percepem realitatea.

Aceasta ar însemna includerea observatorului în științele care studiază obervabilul și trecerea de la o abordare pur obiectivă la una intersubiectivă, care să analizeze și să dezvolte experiența subiectivă și să elucideze legătura între lumea noastră interioară și cea exterioară.

O astfel de abordare este un rezultat al întântirii Estului cu Vestul. Astfel, au apărut și studii științifice și interpretări ale practicilor contemplative orientale, explicate printr-un limbaj modern.

Un astfel de studiu a fost realizat de Institutul Național de Sănătate Mentală și Neuroștiințe din Bangalore, India, a preluat sarcina de a studia efectele a ceea ce este considerat unul dintre cele mai puternice mantre în tradițiile vedice – „OM”. Douăsprezece persoane au fost instruite în conceptele de bază ale meditației și testate folosind și scanarea fMRI în timp ce recită „OM” timp de 10 minute. Rezultatele au fost comparate cu rezultatul acestora spunând „sss” în loc de „OM” pentru aceeași perioadă în timpul unei alte scanări.

Semnalele fMRI nu au detectat nici o activare semnificativă a creierului în timpul recitării „OM”. Cu toate acestea, a fost observată o dezactivare semnificativă în amigdala, gyrusul cingulat anterior, hipocampul, insula, cortexul orbitofrontal, girusul parahipocampal și talamusul. Recitarea „sss”-ului nu a produs nicio activare / dezactivare semnificativă în niciuna dintre aceste regiuni ale creierului.

Dezactivarea cauzată de „OM” a fost comparată cu un studiu care a analizat funcțiile creierului în timpul VNS (Vagus Nerve Stimulation). Nervul Vagus este un pachet lung de fibre motorice și senzoriale care leagă tulpina creierului de inimă, plămâni și intestin, alimentând centrul nostru nervos involuntar – sistemul nervos parasimpatic – și controlează funcțiile subconștiente ale corpului, precum și controlând totul de la menținerea constantă a ritmului cardiac și digestia alimentelor la respirație, transpirație, reglarea tensiunii arteriale, promovarea funcției renale, eliberarea bilei și a testosteronului , secreția saliva, eliberarea lacrimilor și jucând un rol major în fertilitate și orgasm.

VNS a fost corelată cu îmbunătățirea condițiilor cum ar fi tulburari de anxietate, boli ale inimii, tinitus, obezitate, dependența de alcool, migrene, tulburări de dispoziție și multe altele.

Comparația rezultatelor VNS și recitării „OM” a arătat rezultate similare în scanările fMRI și experiențele persoanelor testate. Vibrația „OM” atunci când este recitată a fost interpretată ca stimulând nervul Vagus prin ramurile sale auriculare, ducând astfel la rezultate similare cu VNS prin stimuli electrici și propunând un rol potențial pentru recitări „OM” în practica clinică.

Acestea sunt, după cum se vede, măsurători pur științifice și obiective. Pentru a accepta valabilitatea experimentului, ca și în cazul oricărui studiu științific, trebuie ori să alocăm încredere cercetătorilor care l-au făcut, ori să il repetăm noi înșine.

Acest studiu prezintă beneficii fiziologice și psihologice, dar nu explică semnificația spirituală a silabei OM și ce este o practică de meditație – adică detalierea antrenamentul pe care l-au parcurs participanții în bazele meditației înainte de experiment.


Abordarea orientală

După o căutare rapidă pe Wikipedia, oricine poate găsi „OM” descris ca fiind un sunet sacru și simbol spiritual, care semnifică esența realității și conștiinței universale – relația dintre Atman (sufletul, sinele interior) și Brahman (realitatea ultimă, întregul univers, adevăr, spirit divin, suprem, principii cosmice, cunoaștere). Aceste descrieri, conținând simboluri așa de complexe și fiind atât de ușor accesibile, conțin riscul de a induce cititorul într-o puternică iluzie – cea de a crede că se uită la un teren, când de fapt se uită la o hartă inexactă a acestuia. Acestea sunt simboluri în stil oriental, și sunt făcute să fie înțelese prin angajament activ și cercetare prin practicare personală spre înțelegerea sinelui și a lumii din jur.

O descriere frumoasă care intră în adâncimile simbolismului din spatele acestei mantre a fost dată de către Anagarika Govinda, un pictor, filozof și poet german, cunoscut anterior ca Ernst Lothar Hoffmann, în cartea sa „Foundations of Tibetan Mysticism”.

                      Esența tuturor ființelor este pământul,                 Esența omului este vorbirea,

                      Esența pământului este apa,                                Esența vorbirii este Rgveda (poezie),

                      Esența apei sunt plantele,                                    Esența lui Rgveda este Samaveda (muzică),

                      Esența plantei este omul,                                     Esența Samavedei este Udgita (OM).

– Chandogya Upanisad

Inspirat din Chandogya Upanisad, unul dintre cele mai vechi Upanishade din hinduism, el prezintă viața dintr-o perspectivă evolutivă, dar mistică în același timp – forțele și calitățile latente ale pământului și a apei au fost concentrate și transformate în organismul superior al plantei. Apoi, forțele plantei au fost transformate în organismele superioare ale animalului și forțele animalelor în organismul superior al omului. Forțele omului sunt concentrate în facultățile de reflecție și exprimare mentală prin echivalente ale suntetului, care prin combinație produc forma de discurs intern (conceptual) și extern (audibil), prin care omul se deosebește de toate formele inferioare de viață.

Cea mai valoroasă formă de exprimare a acestei realizări spirituale (vorbitul) este cunoașterea sacră (Veda) sub forma poeziei (Rgveda) și a muzicii (Samaveda). Poezia este mai subtilă decât proza, pentru că ritmul produce o unitate mai înaltă și slăbește rutina minții noastre. Dar muzica este mai subtilă decât poezia, pentru că ne duce dincolo de sensul cuvintelor într-o stare de receptivitate intuitivă. În cele din urmă, atât ritmul cât și melodia își găsesc sinteza și soluția în vibrația profundă și cuprinzătoare a sunetului sacru OM. Aici, apexul piramidei a fost atins, urcând din planul celei mai mari diferențieri și materializări până la punctul de uniune și spiritualizare finală. În acest sens, OM este chintesența, silaba de sămânță a universului, forța universală a conștiinței omniprezente.


Practica

Mantra acționează ca o platformă de meditație, ca o bază de pe care, odată înțeles simbolismul, practicantul poate intra prin introspecție in adâncurile ființei sale pentru a se descoperi și înțelege pe sine și legătura cu întreaga lume.

Adăugând filozofia din spatele simbolului la efectele fiziologice ale vibrațiilor silabei OM discutate în studiul menționat mai sus, mantra devine un intermediar care transpune simbolul în realitate. Ea devine astfel o unealtă pentru a transforma o înțelegere pur intelectuală în experiența direct a conceptelor pe care le cuprinde.

Intenția cu care se cântă o mantră este cea a eliberării – eliberarea proprie și a tuturor ființelor din ignoranță și auto-înșelăciune. Precum mâncarea care are mult mai mult gust atunci când este gătită cu dragoste, efectul unei mantre care este recitată cu intenția de a răspândi conștiență și eliberare este mai puternic.

Silaba OM se găsește la începutul celor mai multe mantre.


OM MANI PADME HUM

Fiind una dintre cele mai răspândite, mantra sanscrită din 6 sibale are un simbolism foarte vast, pe care Anagarika Govinda îl extinde grațios în cuvinte, construind peste semnificația silabei OM.

MANI – bijuterie prețioasă, mintea, Piatra Filozofală, care transformă toate elementele conștiinței în mijloace de iluminare. Piatra Filozofală este unul dintre simbolurile invizibile ale omenirii, care au reapărut de-a lungul timpului în diferite forme în diferite culturi. A dat naștere la multe simboluri vizibile, la gânduri și descoperiri mari în domeniul filozofiei și al științei. Viziunea veșnică din spatele ei este cea a materiei prime – substanța originală, principiul suprem al lumii.

Conform acestei idei, toate elementele sau fenomenele existente sunt doar variații ale aceleiași forțe sau substanțe, care poate fi redusă la o puritate primordială, reducând și dizolvând calitățile multiple care i s-au impus pe parcursul diferențierii și specializării ulterioare.

Prin urmare, cel care reușește să pătrundă în puritatea formei primordiale nediferențiate a câștigat cheia secretului întregii puteri creatoare, care se bazează pe mutabilitatea tuturor elementelor și fenomenelor.

De la începutul gândirii umane, cercetarea naturii lumii a pornit de la două capete opuse – una era explorarea materiei, cealaltă explorarea sufletului uman. Cel care găsește Piatra Filosofală înțelege că cele două capete se întâlnesc și găsește puterea transmutabilității în propria sa percepție. Astfel, devine de o importanță secundară dacă cineva urmărește să înțeleagă forțele sufletului sau forțele naturii, deoarece rezultatul ar fi același și ar afecta ambele părți. Dacă sufletul și materia sunt reduse la originea lor, putem crea orice dorim prin modificarea sau adăugarea anumitor criterii, căci cel care cunoaște originea lucrurilor cunoaște și dizolvarea lor.

După ce am găsit Piatra Filosofală, viziunea noastră va fi întoarsă de la lumea obiectelor și a senazțiilor spre sursă, spre conștiința universală (Alaya-Vijnana), unde sunt stocate formele primordiale, arhetipurile, semințele tuturor lucrurilor . Apoi, valurile acestei conștiințe universale, asemănătoare oceanelor, care conțin comorile a tot ceea ce a fost și poate fi experimentat, vor fi netezite și transformate într-o oglindă strălucitoare, în care imaginile tuturor formelor se reflectă nedistorsionate de segmentare și proiecții, cu puritate impecabilă.

Senzația, care apare ca formă materială, devine astfel exponentul transcendentalului, cel care merge dincolo de simțuri. Ea devine punctul de plecare al experienței Sunyata – non-forma (Nimicul) care stă la baza oricărei forme. Aici Nimicul se referă la faptul ca nimic nu există în mod independent față de altceva, față de percepția noastră și impresia pe care o avem asupra sa.

Forma (Rupa) este Nimicul (Sunyata).

Nimicul nu este diferit de Formă, nici nu este Forma diferită de Nimic.

Într-adevăr, Nimicul este Formă.

PADME – floare de lotus, care simbolizează desfășurarea spirituală și diferitele centre de conștiință din corpul uman.

La fel cum lotusul crește de la întunericul mâlului de pe fundul lacului până la suprafața apei, înflorind numai după ce se ridică dincolo de suprafață și rămânând neatins atât de pământul cât și de apa care îl hrăneau – în același fel mintea, născută în corpul uman, își desfașoară adevăratele calități (petale) după ce s-a ridicat dincolo de fluxurile tulbure ale pasiunii și ignoranței și transformă puterile întunecate ale adâncurilor într-un nectar radiant pur al conștiinței iluinate (bodhicitta), iar astfel incomparabila bijuterie (Mani) este transformată în floarea de lotus (Padma).

Astfel, un sfânt crește dincolo de lume și o depășește. Deși rădăcinile sale se află în adâncurile întunecate ale acestei lumi, capul său este ridicat înspre plinul luminii.

El este sinteza vie a celui mai adânc și a celui mai înalt, a întunericului și a luminii, a materiei și a imaterialului, a limitărilor individualității și a nemărginirii universalității, a formelor și a non-formelor, a samsarei și a nirvanei. Padme este, de asemenea, un memento că un Buddha sau un sfânt și-au început călătoria ca oameni, trecând prin întuneric pentru a înțelege lumina.

HUM

Un Buddha nu este o divinitate îndepărtată, intangibilă către care se privește cu uimire și teamă, ci este ca un prieten înțelept și un călăuzitor, pentru care se simte o relație interioară spontană, de vreme ce el însuși a trecut prin erori și capcane umane , prin toate înălțimile și adâncimile Samsarei. Un Buddha este mai mult ca o stare pe care fiecare dintre noi o poate atinge prin a afla cine suntem și prin a ne confrunta cu toate părțile din noi înșine.

Este elementul uman în caracterul unui Buddha, care înmoaie strălucirea perfecțiunii sale și o scutește de distanța aparentă și de îndepărtarea de viața umană obișnuită – deoarece compasiunea lui este la fel de reală ca și înțelepciunea lui, umanitatea și căldura lui la fel de atotcuprinzătoare precum mintea lui.

El sa întors de la experiența universalității – de la flacăra sacră, atotconsumatoare și purificatoare a silabei OM – la planul uman, fără a pierde conștiința de completitudine, cunoașterea unității omului și a cosmosului. Și astfel, în profunzimea inimii sale, sunetul primordial al realității este transferat în sunetul misterului uman cosmic (purificat prin suferință și compasiune), care reverberează prin toate scripturile Mahayanei și Vajrayanei și prin silaba sacră HUM.

OM este ascensiunea universalității, HUM este coborârea universalității în profunzimea inimii umane. HUM nu poate fi fără OM, dar HUM este mai mult decât OM – este calea de mijloc care nu se pierde nici în finit, nici în infinit, care nu este atașată de nici una din extreme. OM este infinitul, dar HUM este infinitul în finit, eternul în temporal, atemporalul în moment, necondiționatul în condiționat, neformul ca bază a tuturor formelor, transcendentul în efemer.

Este înțelepciunea Marii Oglinzi, care reflectă Voidul (Nimicul, Sunyata) la fel de mult ca obiectele (Forma, Rupa), și dezvăluie Nimicul în lucruri la fel de mult ca lucrurile din Nimic. O viziune divină este posibilă prin realizarea universalității conștiinței noastre cele mai înalte. Trebuie să trecem prin experiența OM pentru a ajunge și a înțelege experiența și mai profundă a HUM. Prin urmare, OM este la început și HUM la sfârșitul mantrei.

În OM ne deschidem, în HUM ne dăruim. OM este ușa cunoașterii, HUM este ușa realizării acestei cunoașteri în viață. HUM este un sunet sacrificial (silaba „hu” înseamnă „a sacrifica”). „M” este integrarea cunoașterii și a mijloacelor pentru realizarea ei – sugerat prin simbolismul din spatele naturii lui M, fiind între o vocală și o consoană.

Prin repetarea mantrei în timpul meditației (fie că o ascultăm, sau o recităm cu voce tare sau în minte), se începe o practică de meditație pe o bază care este facută din simbolismul mantrei. Dacă gândurile devin prea multe sau se pierde scopul meditației, se poate reveni ușor la simbolurile acestei mantre. Scopul este asimilarea simbolismului mantrei și transformarea acestuia în experiența directă a învățăturilor.

Concepte așa de vaste sunt compactate în doar 6 silabe – la asta s-a făcut referire când mantrele au fost descrise ca fiind versiuni compacte ale învățăturilor. Astfel, prin Om Mani Padme Hum, ne familiarizăm cu experiența universalității în silaba sacră OM, cu luminozitatea minții nemuritoare din MANI, desfășurarea și evoluția acesteia în PADME și integrarea și realizarea în silaba HUM.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: