• Home
  • Studii ale conștiinței
  • „Vantage point”-ul nostru influențează crezurile noastre personale, care la rândul lor influențează teoria conștienței pe care o vom susține

„Vantage point”-ul nostru influențează crezurile noastre personale, care la rândul lor influențează teoria conștienței pe care o vom susține

Lancaster (2004) prezintă 4 nivele diferite de abordări ale conștiinței, neurofiziologice, cognitive și neuropsihologice, psihodinamice și spirituale / mistice. Consider că este foarte util și totodata științific să existe o astfel de prezentare a modului în care putem să abordăm conștiența. 

În timp ce Lancaster accentuează cu exactitate diferitele abordări ale conștiinței, cred că comunitatea academică mai mare și lumea cosmopolită din jurul nostru au cumva tendința inerentă de a avea o abordare „câștigătoare” sau o abordare optimă, în timp ce nu recunosc avantajele aduse de abordări multiple in contextul lor propriu, cat si felul in care propriile prejudecăți influențeaza modul în care aceștia iși formează teoriile (Baruss 2008). 

Este convingerea mea că limitarea noastră de a alege doar una sau două dintre aceste abordări ca fiind valabile, lasă foarte mult de dorit si ne impiedica in a descoperi realitatea ce ne inconjuara. Mă abonez la ideea lui Wilber (2017) că realitatea este „tetra-compusă” din individual-subiectiv, individual-obiectiv, colectiv-subiectiv si colectiv obiectiv, așadar cred că putem câștiga mult din înțelegerea conștiinței din toate abordările prezentate, fără a lăsa în afară și fără a ignora complet consecințialismul, concentrându-ne pe acele modele care se referă la partea conștiinței încearcă să o explice.Se pare destul de clar, cel puțin din punctul meu de vedere, că niciuna dintre abordările pe cont propriu nu face dreptate pentru tot ceea ce există în conștiință. S-ar putea susține că o realizare spirituală / mistică non-duală este în cele din urmă tot ceea ce este conștiința și realitatea (mă pot gândi la Ramana Maharashis koan: „Tot ceea ce nu este în somn profund fără vise nu este real”), totuși avem nevoie și de abordări mai telurice pentru a putea înțelege realitatea relativă si intortochiată in care trăim.

În cele din urmă, sunt de acord că credințele despre realitate ne afectează în mod fundamental teoria conștiinței, dar totuși vreau să subliniez că sursa și forma acestor credințe pot fi destul de precis mapate prin utilizarea modelului de realitate al lui Wilber (2017). De exemplu, un individ într-o structură rațională de dezvoltare (rațională ca bază, sunt de acord că ele se suprapun și nu sunt categorii rigide) și, în general, starea de trezire brută va avea foarte puține șanse de a forma convingeri transcendente autentice despre realitate, „dovezile” necesare pentru a forma astfel de convingeri, dovezile necesare fiind experiența directă a starilor subtile, cauzale, martor sau non-duale. Convingerile sale sunt modelate de experiența sa în structură și stari (Vantage Point), în timp ce teoria conștiinței este în cele din urmă afectată de aceasta.


Rețineți că aceasta este doar o scurtă postare pe un subiect complex și până când vom reuși să lansăm mai multe cercetări în profunzime în aceste domenii, trimiteți-mi un e-mail la victor @ quantumcivilization dacă doriți să dezbateți acest subiect mai detaliat.

Bibliografie:

Ken Wilber, (2017), The Religion of Tomorrow, Shambala, First Edition

Barušs, I. (2008). Beliefs about consciousness and reality: Clarification of the confusion concerning consciousness. Journal of Consciousness Studies, 15(10–11), 277–292.

Cottrell, B. (2015). Only one mind: An artist’s exploration of consciousness. Explore: The Journal of Science and Healing11(2), 127–135. https://doi.org/10.1016/j.explore.2014.12.002


Lancaster, B. L. (2004). Approaches to Consciousness: The Marriage of Science and Mysticism. Basingstoke, UK: Palgrave Macmillan

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: