Manifesto

Un sincer apel la acțiune

Într-o lume cu conflicte inter-generaționale din ce în ce mai mari, progres tehnologic în continuă accelerare și schimbări climatice din ce în ce mai amenințătoare, este foarte ușor să ne pierdem în propria experiență individuală și să pierdem imaginea de ansamblu, să uităm de unde am venit și încotro ne îndreptăm. Într-o societate în care am uitat cine suntem și chiar am uitat că am uitat ceva, ne-am îndreptat spre dificila misiune de a ne readuce sentimentul nostru de sine într-o manieră integrală, non-discriminatorie și nesegmentată. Am fondat Quantum Civlization pentru că ne-am amintit ce am uitat. Am uitat cine suntem, am uitat din ce suntem făcuți și am uitat care este cel mai înalt potențial al nostru. Să ne reamintim a fost cea mai intensă și vastă experiență pe care am avut-o, ceva atât de incredibil și frumos încât ar fi împotriva întregii noastre ființe să nu încercăm o împărtășim. Într-o lume în care astfel de obiceiuri aproape că s-au pierdut, vrem să le reînviem, să oferim o comunitate tuturor celor care vor să se cunoască și să se dezvolte. Reproducând o istorie acurată a identităților noastre, vom arăta cum prejudecata, teama, ura și neînțelegerea ne-au făcut, începând de la strămoșii noștri până la populația de astăzi, să ne divizăm într-o asemenea măsură încât să prosperăm prin exploatarea altor oameni și animale, să luptăm și să ucidem pentru niște linii imaginare trase pe o hartă și să ne definim dez-identificându-ne de alții. Să înțelegem ce a făcut umanitatea (adică noi, nu „ei”) este important nu pentru a nu repeta greșelile, ci și pentru a ne putea împăca cu trecutul, astfel încât să putem merge mai departe și să ne putem imagina și crea destinele. În timp ce pentru mulți poate părea oarecum contraintuitiv, lumea noastră este în cea mai bună formă de până acum, departe de auto-distrugere. Steven Pinker explică în cartea sa „Enlightenment Now” că au existat multiple dezvoltări începând cu evul mediu care au dus la o îmbunătățire generală a lumii. Speranța de viață s-a dublat în întreaga lume – dacă în 1760 pentru omul de rând era de așteptat să moară înainte de a împlinit vârsta de 30 de ani, astăzi ne așteptăm ca persoana obișnuită să trăiască până la 70 de ani. După cum se știe, populația a crescut exponențial începând cu secolul al XIX-lea. Împreună cu aceasta, sărăcia a început să dispară lent: dacă în 1820 era de așteptat ca aproape toată lumea, cu mici excepții, să trăiască în sărăcie abjectă, în anul 1900 aproximativ 85% din populație să se afle în sărăcie extremă și în 1960 două treimi din populație să sufere aceeași soartă, începând cu anul 2015 doar 9,6% din populația mondială suferea încă de această boală socio-economică. Având în vedere creșterea bogăției și a populației, consumul și impactul nostru asupra mediului au crescut, deși la proporția celui din urmă nu ne-am așteptat. Comparativ cu creșterea PIB-ului pe care am experimentat-o (care măsoară producția în unități monetare), creșterea emisiilor de CO2, energie și poluanți a rămas relaitv neschimbată, ceea ce înseamnă că am devenit atât de eficienți încât creștem de 5 ori mai mult decât rata de consum. Gradul de alfabetizare este în sus, protecția drepturilor omului, chiar dacă au înregistrat un mic declin în ultimii ani, sunt încă în plină expansiune comparativ cu anii 1950. Decesele cauzate de război, chiar dacă au crescut față de acum 7 ani, sunt încă responsabile doar pentru 0,00003% din totalul deceselor. Harari apasă în continuare acest punct în Homo Deus: „În 2012, 620.000 au murit din cauza violenței umane. Spre deosebire de aceasta, au avut loc 800.000 de sinucideri, iar 1,5 milioane au murit de diabet. Zahărul este acum mai periculos decât praful de pușcă, iar persoana obișnuită este mai probabil să se sinucidă decât să moară din cauza războiului sau a unui atac terorist „. Totuși, toate acestea nu s-au întâmplat de la sine. Nu a fost pur și simplu soarta care ne-a propulsat înainte, nu au fost ghearele inevitabile ale destinului care ne-au determinat să ajungem în acest punct evoluat din istoria omenirii. Ce ne-a permis să ajungem aici a fost conștientizarea și dorința. Întotdeauna am căutat ceea ce nu este în regulă în lume, am căutat punctul din care poate să apară căderea noastră și prin aceasta nu numai că am reușit să ne evităm prăbușirea, ci ne-am și ridicat la nivele din ce în ce mai înalte. Singura cale prin care putem evita evaporarea a tot ceea ce am construit până acum este să continuăm să vărsăm conștiință și voință în menținerea darurilor pe care generațiile anterioare le-au lăsat în urmă și să identificăm și să corectăm greșelile pe care le-au făcut în procesul de creare a unei lumi mai bune.
„Reușind să ridicăm umanitatea deasupra nivelului de luptă pentru supraviețuire, acum ne vom propune să dezvoltăm oamenii în zei, iar pe Homo Sapiens în Homo Deus”

–  Yuval Noah Harari, Homo Deus

Prin această organizație și prin eforturile sale în domeniul educației, cercetării și abordării transdisciplinare îi vom încurăja pe cei care pot aprecia progresele făcute de-a lungul istoriei, dar care văd și posibilitățile de îmbunătățire fără limite care sunt încă în fața noastră să fie ei înșiși schimbarea pe care doresc să o vadă în lume. Așa cum spun majoritatea tradițiilor contemplative și psihologiilor contemporane, „dacă vrei să schimbi lumea, schimbă-te pe tine”. Vom construi împreună cu acești vizionari o platformă prin care să putem implementa punctele de vedere și ideile noastre pentru a umple golul dintre științele exacte și științele umane. Mai mult, ne vom strădui să creăm o civilizație integrală, „cuantică”, capabilă să se înțeleagă, să se pună în pantofii celorlalți și să vadă lumea prin orice perspectivă posibilă. În plus, vom construi și sistemul de educație Quantum, care va permite oamenilor care încă nu sunt vizionari și propulsori ai schimbării, să treacă printr-o experiență educațională transformativă care să le permită să se transforme de la simpli executanți în lideri, liberi gânditori, inovatori, în adezivul societății, în ceea ce leagă într-o imagine unificată, întreagă toate categoriile segmentate pe care paradigma academică de până acum le-a creat. Campania de cercetare și metodologia sunt inspirate în prezent de Integral Theory and Research și se vor baza pe o perspectivă post-metafizică și transdisciplinară care este dedicată articulării modului în care ontologia, epistemologia și metodologia interacționează și co-apar în diferite scale de timp și spațiu. Punem accentul pe natura perspectivală a realității, care privește prin prima, a doua și a treia persoană, care interacționează între ele pentru a crea fenomenele interioare și înconjurătoare. Toate aceste eforturi vor conduce la o generație ale cărei valori se vor baza pe compasiune, sete de cunoaștere și bunătate, pentru care discriminarea, crima, războiul și ura vor fi depășite. Cum poate cineva să urască sau să se teamă cu adevărat de ceva ce este înțeles și văzut ca fiind parte din propria persoană? Trebuie multă muncă și dedicație ca fiecare om să poată atinge un astfel de stadiu de dezvoltare. Pentru moment, majoritatea oamenilor rămân tăcuți când sunt rugați să se descrie sau să spună o poveste despre cine sunt fără a se referi la educația, slujba sau hobby-urile lor. Oamenii se simt goi, gândindu-se că trebuie să se definească prin ceva din “exterior”. Până acum a fost aproape imposibil să avem un cadru cuprinzător de înțelegere a realității. Cu toate acestea, în ultimele decenii, cercetătorii pionieri precum Wilber, Maslow, Graves, Cook-Greuter și alții au propus un model de dezvoltare umană în care toți oamenii se dezvoltă prin etape, sau cadre interpretative care guvernează modul în care interpretează și, prin urmare, își experimentează lumea. Parcurgerea acestor etape implică un proces de creștere care a fost în mare parte cartografiat în ultimul secol, aceste hărți fiind așa-numitele structuri de dezvoltare sau structuri de conștiință, care apar la toate ființele umane pe măsură ce acestea cresc și se dezvoltă. În timp ce structurile au fost cartografiate în mare parte în lumea occidentală, cealaltă parte esențială pentru a înțelege un cadru cuprinzător al realității constă în măiestria stărilor de conștiință (experiențe directe la prima persoană adică, propriile trăiri). În aceste stări, lumea estică a facut mari progrese de-a lungul a mai mult de două milenii. Din păcate, o mare parte din cercetarea științifică și academică modernă ignoră aproape complet aceste dimensiuni, în timp ce civilizațiile extrem de avansate în stări au rămas în urmă în ceea ce privește structurile. Ce ne propunem să realizăm este îmbinarea celor două abordări ale realității și dezvoltarea unei lumi evoluate atât în structuri cât și în stări. Această fuziune este foarte importantă, deoarece, după cum am văzut, o lume care se dezvoltă foarte rapid în structură, fără a-și cunoaște stările propriei conștiințe, devine goală și pierdută, în timp ce doar stăpânirea stărilor ne va izola de cei care sunt într-o structură pe care nu o cunoaștem, deoarece nu putem fi una cu ceva de care nici măcar nu suntem conștienți. Conform unei analize hermeneutice a tuturor religiilor și scrierilor mitologice, rădăcina suferinței nu este nici sentimentul de durere, nici de tristețe, nici lipsa de sens. Mai degrabă, adevărata rădăcină a suferinței este căutarea fără sfârșit și fără rost a sentimentelor efemere, care ne determină să fim într-o stare constantă de tensiune, neliniște și nemulțumire. Datorită acestei căutari, mintea nu este niciodată satisfăcută. Chiar și când simte plăcere, nu este mulțumită, deoarece se teme că acest sentiment ar putea dispărea în curând și dorește ca acest sentiment să rămână și să se intensifice. Oamenii nu se eliberează de suferință atunci când simt această plăcere trecătoare, ci mai degrabă atunci când înțeleg natura impermanentă a tuturor trăirilor lor și astfel nu mai sunt atașați de ele. Acest lucru nu implică un stil de viață ascetic, lipsit de bunuri materiale si comfort, ci pur și simplu înseamnă să devenim conștienți de natura și consecințele tuturor acțiunilor noastre și să ne asumăm responsabilitatea pentru acestea. Numai atunci putem începe să vedem cine suntem cu adevărat. Astfel de cauze de suferință îi fac pe oameni să se simtă prinși de viață, captivi, pentru că își închipuie că se află în interiorul acestui univers infint și, prin urmare, universul îi poate distruge ca pe un gândac. Dar acest lucru nu este adevarat. Nu te afli în univers, ci universul se află în tine. Orientarea tipică este aceasta: conștiința mea este în corpul meu (mai ales în capul meu); corpul meu este în această cameră; această cameră este în spațiul din jur, universul însuși. Acest lucru este adevărat din punctul de vedere al ego-ului, dar absolut fals din punctul de vedere al Sinelui. Dacă dorești să vezi ce înseamnă acest lucru, ia-ți câteva minute din timpul tău, odihnește-te și parcurge următoarea scurtă meditație: „Dacă mă odihnesc ca Martor, sinele fără formă, devine evident că acum nu sunt în corpul meu, ci corpul meu este în conștiința mea. Sunt conștient de corpul meu; prin urmare, nu sunt trupul meu. Eu sunt Martorul pur în care corpul meu apare acum. Eu nu sunt în corpul meu; corpul meu este în conștiința mea. Prin urmare, fii conștiință. Dacă mă odihnesc ca martor, devine evident că acum nu sunt în această casă, această casă este în conștiința mea. Eu sunt martorul pur în care această casă se ridică acum. Nu sunt în această casă, casa aceasta este în conștiința mea. Prin urmare, fii conștiință. Dacă mă uit în afara acestei case, în zona înconjurătoare – poate o întindere mare de pământ, o bucată mare de cer, alte case, drumuri și mașini – dacă arăt, pe scurt, spre universul din fața mea – și dacă eu stau ca Martor, eu-ul fără formă, devine evident că acum nu sunt în univers, ci universul este în conștiința mea. Eu sunt Martorul pur în care acest univers se naște acum. Eu nu sunt în univers; universul este în conștiința mea. Prin urmare, fii conștiință. Este adevărat că materia fizică a corpului meu se află în interiorul materiei din care este făcută casa, iar materia casei se află în interiorul materiei universului. Dar eu nu sunt doar materie sau fizicalitate. Sunt, de asemenea, și conștiință, pentru care materia este doar suprafața. Ego-ul adoptă punctul de vedere al materiei și, prin urmare, este în mod constant prins de materie, prins și torturat de fizica durerii. Dar, durerea, de asemenea, apare în conștiința mea, și pot ori sa fiu în durere, ori să descopăr durerea în mine, astfel încât să înconjor durerea, să fiu mai mare decât durerea, să transced durerea. Deci, ce văd? Dacă ma contract ca ego, se pare că sunt închis în corpul care este închis în casă, care este foarte limitat în universul infinit din jurul lui. Dar dacă mă odihnesc ca Martor – conștiința vastă, deschisă, goală – devine evident că nu sunt în corp, corpul este în mine; eu nu sunt în casa aceasta, casa este în mine; nu sunt în univers, universul este în mine. Toate acestea se ridică în spațiul vast, deschis, gol, pur, luminos al conștiinței primordiale, chiar acum și chiar acum și pentru totdeauna chiar acum .”

 – Ken Wilber, The Simple Being of the Being: Visual, Spiritual and Poetic Writings

Pentru a realiza statutul de „Homo Deus” al lui Harari, trebuie să începem o mișcare definită prin dezvoltarea noastră din toate perspectivele, liniile, structurile și stările de dezvoltare cartografiate până in present. Contrar convingerilor populare, au fost definite cel puțin opt linii de inteligență care pot fi dezvoltate în cadrul fiecărui individ: inteligentă cognitivă, intrapersonală, interpersonală, somatică, morală, spirituală, volițională și emoțională. Aceeași adâncime poate fi observată în toate domeniile de dezvoltare, creând astfel o matrice complexă a dezvoltării. Vom dezvolta în continuare acest model, ajutându-ne de o segmentare în patru cadrane a experienței noastre, fiecare cadran provenind dintr-o combinație de perspective interioare / exterioare / personale și colective. După ce am definit aceste modele, suntem capabili să creăm o „hartă a ființei noastre” și să o inspectăm îndeaproape, să vedem unde suntem și unde putem fi. Odată ce acest lucru se poate face, putem începe să redesenăm conturul sinelui nostru, refractându-ne povestea astfel încât să ne poată beneficia nu numai pe noi înșine, ci întreaga societate. Singura cale de a te transforma in totalitate este să îți transformi cultura. Nu mai depunem eforturi pentru a acumula succesul lumesc, pentru că vedem dezvoltarea noastră și a talentelor noastre ca fiind o obligație morală, în speranța că ar putea servi o viziune mai largă pentru omenire. În servirea acestei viziuni mai mari începem să creăm o nouă cultură, o nouă civilizație conștientă. Apelăm la toți cei care sunt conștienți sau simt că realitatea în care se află în prezent este oarecum asemănătoare cu o șaradă, un miraj. La cei care sunt dispuși să-și asume întreaga responsabilitate asupra lor și să se implice în demersurile realității. Pentru cei care critică prin creație, care practică „da, și…” mai degrabă decât „nu, dar…”; Voi sunteți cei pe care îi salutăm și îi așteptăm. Dacă sunteți dispuși să vă conduceți propria evoluție și evoluția realității, alăturați-vă nouă, astfel încât să putem aduce împreună lumea la cel mai înalt potențial al ei.  
%d blogeri au apreciat: